Dedicatie

E prea mult fum in jur, nu pot zambi acum, mintea ta bolnava imi cere mult prea mult. Uita de tot, uita de lume, de sentimente, de suflete pereche, de soapte la ureche fii rece nu lasa pe el sa te intunece. Priveste-ma in ochi si spune-mi ce vezi? De fapt ce poti sa vezi printre niste ochi caprui, ma vezi pe mine iar pasind spre alta lume, vezi tu un copil, vezi copilul din mine pe strazi goale, parasite ca un suflet de sticla uitat, un vant ce bate si o vreme rece. Acum stiu , tot ce e frumos repede trece.
Si de ce tu?
De ce asa?
De ce nu poti fi altcumva?
De ce te ascunzi in mintea ta? Iar pe mine ma uiti intr-un pat langa tine, iar in aer arunci niste vorbe inutile. Ai o multime de motive dar de fapt n-ai nimic. Suntem doar noi doi intr-o camera goala plina de praf, la fel de goi in amintiri si in fapte. Noi suntem praf!

Dar poate ar fi mai bine sa vorbim deschis. Poate ar fi mai bine sa nu ne ferim exact cum faci tu.
Ai putea sa ai tot daca ai sti cum sa alegi!
Ce zici?
De ce ma lasi in suspans, de ce ma lasi in balans?
Mai bine uita-ma!
Spune-mi!