Vin de nicaieri si pot sa merg oriunde vreau, nu ma stie nimeni pentru ca sunt un nimeni eu. Eu trag zile dupa mine una dupa alta si personal le iau asa cum vin una dupa alta. Moartea are contract cu mine dat in scris ca sa ma ia dormind in vis. Invins de meserie, de profesie trist, am sa-mi dozez un compromis, prima lectie de viata am invatat-o singur, nu o mai stiu pe de rost dar stiu cateva reguli, cateva treburi care ma ajuta sa raman asa cum sunt cand ceilalti incep sa rada, sa se vanda, imi primul rand eu nu vreau sa o cumpar, nu ca e scumpa caci dimpotriva ei ofera multa. Eu sunt nimeni de nicaeri si nu-mi trebuie nimic din ce imi ofera ei.
Si sigur ma cunosti m-ai vazut pe undeva, dar nu ma recunosti chiar de stau in fata ta, sunt chiar acolo si tu nu ma vezi, fiindca tu nu poti sa vezi ceva in care tu nu crezi.
Sunt multi exact ca mine si nu ii vede nimeni. Sta langa tine si se prezinta nimeni, nimeni de nicaieri, nimic iti cer, vreau doar sa-ti amintesti daca nu ne-am intalnit chiar ieri. Ma simt singur, si nu sunt singurul, mai sunt ca mine care trag din greu sa ajunga ultimul. De exemplu tu tintesti numarul 1, in drumul tau te intalnesti cu inca unul, care vrea la fel sa fie personajul principal, dar o sa cadeti de prea de sus iar asta e elementar. E clar cine castiga defapt, cel care din obisnuinta este fascinat. Care are vaccin anti-victorie, anti-glorie. Care traiesti in iluzii intr-o lume iluzorie, care sa apara in cartea de istorie, iar asta e OK, ca oricum povestea asta este scrisa tot de ei. Dar ei nu vor sa stii detalii din culise, pentru ca daca ai sti probabil n-ai mai fi asa de plin de vise.
Sunt un nimeni de nicaieri si stiu ce inseamna. Traiesc o comedie, care are un iz de drama, cand nu mai poti sa speri, cand nu mai poti sa ceri, cand nu mai ai averi, cand nu mai vrei averi. Te uiti pe cer si cauti o vointa de fier stai linistit n-ai sa gasesti ai sa ajungi ca mine, nimeni de nicaieri
