Prea multe intrebari, prea multe teste, sunt neveste care plang pe un mormant indoliate... in alta parte un tata rade ca un copil se naste... Mai rau ca vinul , destinul de multe ori ne incurca pasii. Ca sa te ridici iti zici... azi la pamant raman doar lasii. Lasi de la tine un ultim fier... sa tragi in ultimile zile, poate mai ai putine, poate te mai tine inca o vreme asa.. apoi se va schimba ceva si-ti vei vedea razand familia caci razboiul asta i-a acrit deja, mai trist de-atata razboiul asta e viata mea, mai trist de-atata nu-i nimic... stai linistit ridica-ti capul, hai strange pumnul, asculta-mi sfatul pastreaza ultimul fier... sa tragi la tine o bucata de cer.
Poate plec azi, poate plec maine. Stiu insa ca nu am avut o viata de caine. Daca stiu ca poate n-am facut bine, pastrez ultimul glonte pentru mine.
Scriu grabit, stau in fund in acelasi fotoliu.. in care zi de zi imi pierd zilele... incetul cu incetul tastatura parca are acum vointa ei in incercarea de a da glas gandului meu.. Relateaza despre lupta care tre sa o duc, in incercarea de a trai intr-o lume satul de oameni care calca peste oameni, satul de fetele ce au in inima doar banii... Ma uit la copii si vad doar victime in acest razboi in care crimele par rupte din apocalipsa.
Decat o lume ca asta mai bine lipsa.
Inchei aici, caci bombele tot cad... nu ma mai bucur lacrimile ard.. caci pe zi ce trece eu imi ingrop un alt camarad...
O sa plec purtand in piept ... mandria ca am stat intotdeauna drept... daca eram soldat... eram intotdeauna primul atacat... asa ca sunt doar un om simplu.. .sunt atacat mai rar dar tot timpul. Nu mai conteaza asta... parca toate dor cand vreau sa imi indrept atentia catre viitor.. Poate imi fac familie si poate si copii.. sau poate pentru mine asta e ultima zi.
Nu pot sa stiu eu.
Nu pot sa aleg eu.
Caci toate vin intotdeauna de la Dumnezeu, stand in mainile lui asa imi voi petrece asteptarea mereu... chiar dak este bine chiar dak este rau. Imi e dor de tot imi e dor ma apasa... si pun peste rani ultima fasha...
Inchid aceste randuri cu speranta... ca ne vom mai vorbi si maine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu