De ce inseala amandoi ?
M-am tot gandit ce sa scriu la acest subiect-labirint in care te pierzi usor... cel mai fascinant subiect-tabu. Tot ce pot afirma din "vasta" mea experienta si a celor din jurul meu este ca nimic nu este mai atractiv pentru om decat ideea de interzis, de breaking the rules, de libertate ascunsa, este vorba aici de o capcana in care ne lasam prinsi, constienti fiind ca odata muscat marul ispitei... orice echilibru de cuplu se transforma in haos.... un haos pe care ni-l asumam din clipa in care incalcam limitele "firesti"....
Totul se reduce la eterna stare de fapt: imi doresc mereu ce nu am si cand il obtin imi doresc altceva, un joc irational de-a vanator si vanat, ambele roluri fiind preferate in defavoarea unei stabilitati de cuplu deja create. Eterna cautare...
Sa nu va mintiti vreodata ca daca inselati, viata in doi va mai fi vreodata la fel... pentru ca va mintiti frumos. O aventura descoperita accidental, marturisita sau ascunsa, oricum a fi ea, macina incet si sigur increderea si respectul in viata de cuplu si in timp totul se prabuseste ca un castel de carti... nu mai ramane nimic. Uneori nu doar relatii, familii, ci si prietenii de-o viata se rup... pentru o zi de nepermis... de evadare... de euforie. Se ajunge chiar la situatii care ne pun vietile in pericol, la drame, la traume psihice grave...
Nimic nu este mai devastator decat sentimentul de tradare. A trada= vinovatie ce duce la stari depresive si situatii de conflict cu sine; a fi tradat= sentimentul de "I am not good enough", ce duce la depresii acute si slabirea increderii in sine. Este ca la ruleta ruseasca, toti sufera la final. Ramane doar sa ne intrebam daca merita.
Cu toate acestea... cu totii visam cu ochii deschisi la escapade romantice, aventuri electrizante care ne trezesc toate simturile la viata, care ne umplu de energie si emotie, indiferent daca suntem intr-o relatie sau nu... Misterul, noutatea ne creeaza scenarii mentale si ne invadeaza gandurile, ajungand sa se materializeze... sau nu... O doza de egoism absolut, o clipa traita doar pentru tine, in care te scufunzi cu elan legat la ochi si cu ratiunea inghetata. Asa e omul si am spus totul prin asta.
Desigur ca exista si oamenii care inseala fara mustrari de constiinta, regulat si sistematic, adevarati experti ce pot avea o existenta duala fara probleme, ce jongleaza cu mai multe vieti fara a fi prinsi, dupa regula "what you don't know can't hurt you". Nu-i condamn, trebuie doar sa poti trai in minciuna pana ajungi si tu sa te crezi, e un stil de viata ce tine de structura etica, de educatie, de cum ne definim binele si raul sau... mai simplu... a alege sa nu iti pui prea multe intrebari si sa "go 4 it", "carpe diem", sa te lasi indrumat de instincte pana la capat fara reflectie.
Nu incurajez tradarea cand o relatie este echilibrata, dar nu incurajez nici acei oameni care aleg o existenta fada, fara nici urma de trairi intense, care sunt prinsi intr-o permanenta lupta cu sine, dorindu-si aprins sa se lase dusi de val, insa care nu au curajul sa "traiasca" nici macar o clipa. 
Desigur ca exista mereu optiunea de a iesi dintr-o relatie cand simti ca iti doresti altceva sau pe altcineva, totul se reduce la alegere, insa putini o pot face. Teama de a ramane singur de a pierde si persoana de langa tine si "muza", ispita la care visezi, dintr-un singur foc...
De multe ori aceste ispite sunt fabricate mental de noi, ajungand mai tarziu sa constatam ca nu aveau nimic din ce ne-am imaginat nici psihic, nici fizic, totul fiind o iluzie, singura adevarata atractie fiind generata de faptul ca este ALTCEVA, o NOUA experienta. Si uite asa ajungem sa ne trezim ca am pierdut totul pentru NIMIC. Si mai grav este ca multi dintre noi sunt constienti ca aceasta a treia persoana nu este nici pe departe "partida secolului", ci dincontra o persoana fara cine stie ce calitati si... totusi fiind nepermis contactul cu el/ea, se transforma in obiectiv de cucerire. Ajung din nou la concluzia ca omul este sadomasochist de la natura!
Spunea Madonna intr-o melodie de-a ei "And I'm not sorry... It's human nature"... greu de judecat, pentru ca daca privim in noi insine cu totii am fost cel putin de 10 ori vinovati de dorinte ascunse cu persoane diferite de viata de cuplu. Nu afirm ca a insela cu gandul= a insela cu fapta, insa nu poti arunca cu piatra cand si tu sadesti cu mana ta samanta ispitei. Suntem twisted cu totii si tocmai de asta ne infranam propria fericire, pentru ca noi cautam in permanenta reinventarea ei, noi definitii, noi experiente... si in final nu mai stim ce si cum este.
M-am tot gandit ce sa scriu la acest subiect-labirint in care te pierzi usor... cel mai fascinant subiect-tabu. Tot ce pot afirma din "vasta" mea experienta si a celor din jurul meu este ca nimic nu este mai atractiv pentru om decat ideea de interzis, de breaking the rules, de libertate ascunsa, este vorba aici de o capcana in care ne lasam prinsi, constienti fiind ca odata muscat marul ispitei... orice echilibru de cuplu se transforma in haos.... un haos pe care ni-l asumam din clipa in care incalcam limitele "firesti"....
Totul se reduce la eterna stare de fapt: imi doresc mereu ce nu am si cand il obtin imi doresc altceva, un joc irational de-a vanator si vanat, ambele roluri fiind preferate in defavoarea unei stabilitati de cuplu deja create. Eterna cautare...
Sa nu va mintiti vreodata ca daca inselati, viata in doi va mai fi vreodata la fel... pentru ca va mintiti frumos. O aventura descoperita accidental, marturisita sau ascunsa, oricum a fi ea, macina incet si sigur increderea si respectul in viata de cuplu si in timp totul se prabuseste ca un castel de carti... nu mai ramane nimic. Uneori nu doar relatii, familii, ci si prietenii de-o viata se rup... pentru o zi de nepermis... de evadare... de euforie. Se ajunge chiar la situatii care ne pun vietile in pericol, la drame, la traume psihice grave... 
Nimic nu este mai devastator decat sentimentul de tradare. A trada= vinovatie ce duce la stari depresive si situatii de conflict cu sine; a fi tradat= sentimentul de "I am not good enough", ce duce la depresii acute si slabirea increderii in sine. Este ca la ruleta ruseasca, toti sufera la final. Ramane doar sa ne intrebam daca merita.
Cu toate acestea... cu totii visam cu ochii deschisi la escapade romantice, aventuri electrizante care ne trezesc toate simturile la viata, care ne umplu de energie si emotie, indiferent daca suntem intr-o relatie sau nu... Misterul, noutatea ne creeaza scenarii mentale si ne invadeaza gandurile, ajungand sa se materializeze... sau nu... O doza de egoism absolut, o clipa traita doar pentru tine, in care te scufunzi cu elan legat la ochi si cu ratiunea inghetata. Asa e omul si am spus totul prin asta.
Nu incurajez tradarea cand o relatie este echilibrata, dar nu incurajez nici acei oameni care aleg o existenta fada, fara nici urma de trairi intense, care sunt prinsi intr-o permanenta lupta cu sine, dorindu-si aprins sa se lase dusi de val, insa care nu au curajul sa "traiasca" nici macar o clipa. 
Desigur ca exista mereu optiunea de a iesi dintr-o relatie cand simti ca iti doresti altceva sau pe altcineva, totul se reduce la alegere, insa putini o pot face. Teama de a ramane singur de a pierde si persoana de langa tine si "muza", ispita la care visezi, dintr-un singur foc...
De multe ori aceste ispite sunt fabricate mental de noi, ajungand mai tarziu sa constatam ca nu aveau nimic din ce ne-am imaginat nici psihic, nici fizic, totul fiind o iluzie, singura adevarata atractie fiind generata de faptul ca este ALTCEVA, o NOUA experienta. Si uite asa ajungem sa ne trezim ca am pierdut totul pentru NIMIC. Si mai grav este ca multi dintre noi sunt constienti ca aceasta a treia persoana nu este nici pe departe "partida secolului", ci dincontra o persoana fara cine stie ce calitati si... totusi fiind nepermis contactul cu el/ea, se transforma in obiectiv de cucerire. Ajung din nou la concluzia ca omul este sadomasochist de la natura!
Spunea Madonna intr-o melodie de-a ei "And I'm not sorry... It's human nature"... greu de judecat, pentru ca daca privim in noi insine cu totii am fost cel putin de 10 ori vinovati de dorinte ascunse cu persoane diferite de viata de cuplu. Nu afirm ca a insela cu gandul= a insela cu fapta, insa nu poti arunca cu piatra cand si tu sadesti cu mana ta samanta ispitei. Suntem twisted cu totii si tocmai de asta ne infranam propria fericire, pentru ca noi cautam in permanenta reinventarea ei, noi definitii, noi experiente... si in final nu mai stim ce si cum este.
4 comentarii:
Ai zis totul! Te inteleg si multi o inteleg! Si eu m-am intrebat aceleasi lucruri...mi-e frica sa-mi raspund...cati dintre noi pot trai asa? (oriare ar fi alegerea facuta) s-ar putea ca mereu sa ne fi dorit sau macar sa ne fi intrebat cum era daca alegeam altfel. oricum important e sa invatam sa traim cu ce alegem!
ai inceput sa scrii mai frumos ;)
numai k nu stiu daca e vina mea.. sau a ta.. dar nu pot sa tin sirul.. adica citesc... imi dau seama ce vrei sa spui.. si la sfarshit nu raman cu nimic in cap... adica.. poate k nu ma concentrez eu destul de bine.. dar poate k nici tu nu-ti subliniezi fiecare idee in parte si o dai din una in alta, fara sa evidentiezi foarte bine... oricum.. e mult mai bine decta la inceput :d ;)
Omul cat traieste invata :)
PS: nu imi place Limba Romana
imi place mult articolul.e bine punctat :)
Trimiteți un comentariu