Stiti ca v-am zis eu, nu doar o data. Ca omul are voie sa fie fraier o singura data in viata lui. Si daca se intampla o singura data, poate fi iertat. Am vrut sa cred ca pot fi si eu asa. Dar nu! Eu sunt fraierul sef...
De ce?
Impins de circumstante, dar si de persoane care aveau alte lucruri mai bune de facut. Am ajuns sa ma vad... si sa petrec vreo cateva ore, patru mai exact, in jurul unei persoane. Acea persoana fiind R.
Toata ambitia mea. Tot orgoliul meu... Cat am strans din dinti, numai eu stiu... De cate ori mi-am repetat in gand: nu vreau sa o mai vad, nu vreau sa mai aud de ea, nu vreau sa o mai aud... nu vreau sa mai existe pt mine.
Au trecut zile, au trecut saptamani, au trecut chiar luni fara nici un semn de la ea, si ma simteam... ok. Apoi cand iti era lumea mai draga, hop un semn... si imi f!$%a toata ambitia mea. O luam iar de la capat cu repetarile in gand.. nu vreau sa o mai vad sa o mai aud si etc...
Uneori chiar am fost tare. Am putut sa refuz orice contact... sa nu raspund la telefon, sa nu raspund la vreun mesaj.... Dar in zadar...
Acum impins de cine dracu stie... Am hotarat asa prin absurd sa o invit sa iesim... Impacat din start cu ideea ca va refuza...
Problema e ca n-a refuzat... Ne-am vzt... Au fost deajuns cateva fractiuni de secunde sa simt ca timpul sta in loc... Cand a urcat in masina, ma pierdusem. Dar ca sa ma scot i-am zis " Nu ma pupi ? " Apoi nush toate lucrurile frumoase, ca au fost, nu zic ca nu au fost... Mi-au trecut asa prin fata ochilor... Si simteam de parca n-o vazusem de-o zi... Cand de fapt n-o vazusem de dracu stie cand... cateva luni.
Nu stiu ce e cu mine. Nu ma pot controla. Parca-s copilul ala de 2 ani care chiar daca cineva ii zice " cah , cah nu baga in gura" el pana la urma tot baga in gura...
Sunt lucruri care ma sufoca efectiv... de exemplu: " De ce nu pot trece peste? " " De ce nu o pot uita ? " " De ce e deajuns sa o vad o singura data si uit de trecut?" "DE CE SUNT ATAT DE FRAIER? "
Nu stiu sa raspund... cu riscul de a fi pus la perete, cu riscul de a arunca rosii si alte legume in mine, cu riscul de a fi aratat pe strada cu degeteul. Oricat de increzut, sau ingamfat, oricat de sus pare ca mi-as purta nasul, oricat de fitos si toata gama lor de cuvinte, credeti voi ca sunt... Va zic cat de sincer pot eu, sunt un papa-lapte, un prost. De ce? Pentru ca o pe persoana care era la cateva clipe sa ma omoare, care m-a facut praf, care m-a facut sa cred ca-s nimeni, o primesc oricand in viata mea... de parca nu s-ar fi intamplat nimic, iar in jur e doar soare, flori, fluturi si iarba verde....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu