Doua anotimpuri...

Azi e doar despre tine Barbie.
Pentru ca nu imi place ce s-a schimbat.
Pentru ca nu imi place ca te-ai schimbat.
Ori is eu nebun, ori lumea din jur e nebuna.
Dar din cauza ta am doua anotimpuri in suflet mereu.
Cand vii sau pleci din viata mea.
Esti vantul care-mi poarta gandul meu.
Esti ploaia care-mi stinge sufletul meu.
Martie in orice luna, era un vis real.
Aveam doar soare in orice clipa, in sufletul meu cald.
Acum nu mai stiu daca vreau sa fiu o parte din noi.
Stau singur apoi sa uit ochii tai.
Am luat tot ce aveam, durere si lacrimi varsate in doi.
Cum sa te tin?
M-am dus sa le ingrop departe de noi.
Ma doare de mor, doar timpul mai face ceva.
Si nu cred sa pot sa mai vreau o alta barbie in viata mea.
Esti inca aici!? Esti numai in gand!
Nu vreau sa te sun, mi-e frica sa spui ca...
Langa tine ma sting, ma hranesc doar cu vise...
Stele plang in urma ta...
Cerul e trist..
Toate vorbesc numai de tine,
Iar mie mi-e dor de aceeasi ochi... atat de goi.
Picioarele goale, pe marmura rece, ochii ii tin inchisi
O lacrima de dor ma stinge usor.
Cu mainile larg deschise, gandul ma poarta in gol.
Totul e ametitor cand te simt usor in orice decor.
Cand usa e inchisa, lumina e stinsa ma pierd in dorinta.
Si iar te astept, chiar de stiu ca nu e drept.
Uneori as vrea, sa daram intre noi zidul.
E ciudat cat de greu se scurge timpul.
Dac-as fi alergator, ai fi linia mea de sosire.
Daca n-ai fi tu, as alerga in nestire.
Spun direct, nu-s perfect, mor incet.
Fiindca fara tine nu mai am decat o gaura in piept.
Sa nu crezi ca mint, sa nu crezi ca joc vreun rol.

In concluzie:
Am in suflet doar un gol, unde-mi scrii cuvinte care dor.
Nu-i usor, in loc de iubiri, primesc amagiri...
Barbie, stiu ca vei ramane doar inca o noapte in zadar!