Viitorul !?

Dintre multe belele la fel de rele intre ele, un singur gand incepe sa ma sperie:

"O sa inceapa la un momnendat dintr-un pat, sa se scoale un batran uzat. O sa mearga la onglinda murdara,jegoasa intr-o doara, cu gandul pervers ca isi doreste sa moara. Izolat si uitat de toti, cu pensia, de mult, bagata-n vene de nepoti. Ziua alta data plina, ingheata in linistea deplina, nu i-a mai ramas decat rutina si viata, insa prea putina. A murit in fiecare zi cate putin, alcoolizat printre sticlele cu vin, realizand cand e prea tarziu, ca e din ce in ce mai putin viu. Sta si plange singur si-si blesteama soarta, nu-si putea imagina ca se intoarce roata. Se intreaba unde a gresit, ce nu e bine, unde s-a pripit. Rudele mereu fac planuri si-l cheama la masa, dar se gandeste, el cand moare lor le ramene o casa. Singurul ce vine si il mai alina este cel pe care il batea cand era mic fara nici o vina. Rupt de beat in zori cand venea acasa, e baiatul lui singurul caruia ii pasa. Vrea sa-l stranga in brate si sa-i povesteasca, unde a gresit, ce-ar mai face daca... Se trezeste mult prea brusc la realitate, i-a murit baiatul de vreo sase ani jumate."

Din ce in ce sunt sigur ca o sa mor singur desigur, sunt nesigur cand vine vorba sa-mi calculez timpul, cu timpul incep sa ma obisuniesc cu ideea, ca nici unul dintre noi n-o sa apuce varsta a treia.

Fiecare alegere conteaza, stiu! Poate mai devreme poate mai tarziu! Merg pana la oglinda si-mi rostesc teama cu greu... Sper ca acest batran n-o sa fiu eu!