Zilele trec mai greu la geamul meu, privind afara din casa in care eu inca simt parfumul tau si pot sa jur ca de azi imi aud ecoul tare si clar ma tine treaz. El nu imi spune vorbe mari dar dorul mi-aminteste de nopti cu tine pana in zori, cand mai vorbeam in gluma niste prostii de genul "cum ar fi sa facem copii". Tu nu mai stii!? Cand a aflat, lumea parca s-a oprit, peste tot pe unde mergeam intrebau cum ne-am gasit. Acum ecoul meu imi spune asa: "Dragos, chiar daca ai puterea sa ascunzi, ti-e dor de ea." Obisnuiam sa fac orice sa zambesti, iar acum orice sa vii inapoi sau sa-mi vorbesti, dar sa te schimb cu altcineva nu pot, la tine imi place tot ce nu suport.

Ma detest, te vad cum pleci, cu ochii goi, eu prea mandru nu te opresc, crezand ca vii inapoi. N-am vrut sa tip, candva sa mint, candva sa plangi, sa suferi sau candva dragostea altcuiva ai sa ajungi. N-ai nevoie de dovezi, stiu ca ma crezi. Nu e usor sa recunosti dar stiu ca vrei sa ma vezi. Ti-e frica doar de lacrimi amare care au cazut din ochii tai si cat de mult te-a durut. Nu-mi cere acum sa ma port ca si cum intre noi au ramas doar niste poze intr-un album. Nu e vorba de bani, sex sau alte placeri, sau nevoi, nu ne trebuie decat sa fim noi. Zambeste iar, si priveste putin, orice pahar pe jumatate gol e mereu e si jumate plin. Cine vrea sa fie singur? "Nimeni." Eu vreau ca tu, sa fii fericita chiar daca esti cu mine sau nu.

De cand ai plecat, cerul s-a intunecat, nu pot sa cred ca e adevarat, nu ai ... cum sa stii durerea pe care tu ai... lasat-o in urma ta... Inca te astept... sau nu !?